Definita cuvantului căpețea
CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpețea
AGIGEA, com. în jud. Constanța, pe țărmul Mării Negre, la gura canalului Dunăre-Marea Neagră (km 64,2). Ecluză. Port maritim. Stațiune balneoclimaterică. Sanatoriu de tuberculoză osteoarticulară. Rezervație de dune marine (25 ha). Stațiune de cercetări marine (înfiintață în 1926 de Ion Borcea). Vezi definitia »
rấcea s.m. (reg.) om mic, diform; stârpitură. Vezi definitia »
nameá (-éle), s. f. – Adresă, comunicare oficială. Tc. (per.) name (Șeineanu, III, 83; Lokotsch 1551). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea. Vezi definitia »
BESECTEÁ s. f. v. besactea. Vezi definitia »