SEGREGÁRE, segregări, s. f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregație. ♦ Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (Constr.) Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită. 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate. 5. Segregație rasială. – V. segrega. Vezi definitia »

VICIÉRE s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron. -ci-e-. < vicia]. Vezi definitia »

INTERZÍCERE s.f. Acțiunea de a interzice și rezultatul ei. [< interzice]. Vezi definitia »

împăcătoáre s.f. (înv.) jertfă de împăcare. Vezi definitia »

DECOFRÁRE, decofrări, s. f. Acțiunea de a decofra și rezultatul ei. – V. decofra. Vezi definitia »