Definita cuvantului căra
CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căra
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză Vezi definitia »
TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare. Vezi definitia »
farfará2, adv. (pop. înv.) încoace și încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura. Vezi definitia »
INCORPORÁ vb. I. v. încorpora. Vezi definitia »
îngăidărá, îngăidăréz, vb. I refl. (reg.) a se ține scai de cineva. Vezi definitia »