Definita cuvantului cărare
CĂRÁRE, cărări, s. f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cărare
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a se anchiloza; înțepenire. Vezi definitia »
RESPÍNGERE s.f. 1. Faptul de a respinge; refuz. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită. [< respinge]. Vezi definitia »
spodobíre s.f. (înv.) învrednicire (de ceva). Vezi definitia »
GLEIZÁRE, gleizări, s. f. Proces de reducere a oxizilor de fier din sol în condiții de anaerobioză, create de un exces de umiditate. [Pr.: gle-i-] – După fr. gleiser. Vezi definitia »
TUMEFIÉRE, tumefieri, s. f. Faptul de a se tumefia. [Pr.: -fi-e-] – V. tumefia. Vezi definitia »