MONOGAMÍE, monogamii, s. f. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soție, iar femeia un singur bărbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie. Vezi definitia »

Etimologie Din lat. pervāsus, participiul trecut de la pervādere („a pătrunde”). Pronunție ◊ AFI: /per.va'ziv/ Adjectiv 1. care prezintă calitatea sau tendința de a se împrăștia, de a pătrunde peste tot. Sinonime ◊ penetrant Vezi definitia »

AEROSÁNIE s. f. sanie metalică, cu un motor și o elice amplasate în spate. (după rus. aerosani) Vezi definitia »

CONTRAREVOLÚȚIE s. f. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat. (< fr. contre-révolution) Vezi definitia »

AEROCOLÍE s. f. Acumulare de gaze în intestinul gros, care dă senzația de balonare a abdomenului. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérocolie. Vezi definitia »