stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire). Vezi definitia »

CARPI s. m. pl. Populație geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpați. – Din lat. Carpes. Vezi definitia »

CIOMPI s.m.pl. Nume dat muncitorilor torcători de lână din Florența sec. XIV, care, aliați cu meseriașii neîncadrați în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor și patronilor. [Pron. ciompi. / < it. ciompi]. Vezi definitia »

STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp. Vezi definitia »

cîrpí (pésc, cârpít), vb. – 1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieții sau răsadurile unei culturi. – 5. A minți, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés „(eu) susțin”. Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toți cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. – Der. cîrpeală, s. f. (petic; mijloc, resursă; oiște suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel „petic; reparație”; cîrpitură, s. f. (petic, cîrpeală; minciună). Vezi definitia »