POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitație; liniștit, domol; așezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. – V. potoli. Vezi definitia »

FITOLÍT s. n. 1. plantă fosilă. 2. biolit format din opal în țesuturile vegetale, având de obicei forma celulei. (< fr. phytolithe) Vezi definitia »

DIGIT²(I)- elem. „deget.” (< fr. digit/i/-, cf. lat. digitus) Vezi definitia »

jeruít², jeruítă, adj. (reg.; despre potecile din pădure) cu jaruri (marcaje) făcute, marcat. Vezi definitia »

YEATMANÍT, yeatmaníte, s.n. (Min.) Minereu de culoare maro, care conține mangan, zinc, antimoniu și siliciu. (Formula chimică: Mn₉²+Zn₆Sb₂⁵+Si₄O₂₈) [yeat- pron. it-] (după Pope Yeatman (1861-1953), inginer de mine din Statele Unite) Vezi definitia »