Definita cuvantului cântar
CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cântar
LUMÂNĂRÁR, lumânărari, s. m. Fabricant, negustor sau vânzător de lumânări. – Lumânare + suf. -ar. Vezi definitia »
CHIHLIMBÁR, chihlimbare, s. n. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și întrebuințată la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. Vezi definitia »
RECTANGULÁR, -Ă adj. (Rar) Dreptunghiular. ♦ Coordonate rectangulare = coordonate perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. [< fr. réctangulaire, cf. lat. rectus – drept, angulus – unghi]. Vezi definitia »
MONOCULÁR, -Ă adj. 1. (despre vedere) cu un singur ochi. 2. (despre un sistem optic) cu un singur ocular. (< fr. monoculaire) Vezi definitia »
POLIARTICULÁR, -Ă adj. Referitor la mai multe articulații, care afectează mai multe articulații. [Cf. fr. polyarticulaire]. Vezi definitia »