Definita cuvantului cântar
CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cântar
VATICINÁR, -Ă adj. Vaticinant. [Cf. fr. vaticinaire, lat. vaticinarius]. Vezi definitia »
EBOȘOÁR s. n. 1. spatulă cu care sculptorii modelează argila, ceara etc. 2. daltă folosită de olari, fierari, dulgheri. (< fr. ébauchoir) Vezi definitia »
MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. Vezi definitia »
ștricár, ștricári, s.m. (reg.) frânghier. Vezi definitia »
ANTICVÁR s.m. v. anticar. Vezi definitia »