BILÓC adj., s.n. (Despre avioane) Cu două locuri. [Pl. -uri. / < bi- + loc, după fr. biplace]. Vezi definitia »

țepóc, țepóci, țepoáce, s.m. și n. (reg.) 1. (s.m.) băț ascuțit de făcut garduri; țepuc; drug de scară, în care sunt fixați fusceii; fuscel la scară. 2. (s.m.) așchiuță sub unghie. 3. (s.n.) țeapă la cereale. Vezi definitia »

bloc (blócuri), s. n. – 1. Clădire mare. – 2. Carnet de notițe. Fr. bloc. – Der. bloca, vb. din fr. blocage; blocadă, s. f. format ca rocadă; debloca, vb., din fr. débloquer. Vezi definitia »

Iarmaroc dahlkhgfdgdddddddddddddddddddsaj,dfugyywerfgtffgeutfgryeaukfgtefygurugrfygfarfryjmagfrjmjffjgry1ggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggg65 Vezi definitia »

cozoróc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii. Rus. kozyrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79). Vezi definitia »