MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. și reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. – Mări¹ + suf. -eț. Vezi definitia »

rumânéț, -eáță, rumânéți, -țe, adj. (reg.) cu obiceiuri românești, ca românii. Vezi definitia »

cloț¹, clóțuri, s.n. (reg.) 1. trunchi de stejar tăiat în bucăți; bălvan, bulan, butuc, colchiș, coltiș, gros; boc, buștean. 2. cui de lemn sau de fier folosit la înnăditul tânjelilor. 3. zăvor. Vezi definitia »

BELȚ, bélțuri, s. n. (Trans.; Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »

șărănúț, șărănúți, s.m. (reg.) crap mic, crăpcean, ciortănaș, șărănel. Vezi definitia »