caríci (caríciuri), s. n. – Penis, membru viril. Țig. kar (Vasiliu, GS, VII, 108; Graur 134; Juilland 161). – Der. puțin folosite, cf. Juilland 161. Vezi definitia »

colăcí, colăcésc, vb. IV (reg.) 1. a recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie, a-i găsi nevastă; a peți. 2. a recomanda pe cineva străin să se aciuieze undeva. 3. a căuta favoarea cuiva. 4. a sfătui de rău pe cineva. 5. (înv.) a căuta, a cerceta. 6. a minți. 7. a da pe față, a denunța. 8. (refl.; despre animale) a se pripăși. 9. (refl.) a se încolăci. Vezi definitia »

cîrpáci (cârpáci), s. m. – 1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi. Vezi definitia »

survắici s.f. pl. (reg.) sorcove. Vezi definitia »

petéci s.m. pl. (înv.) friguri cu pete roșiatice pe piele; tifos exantematic. Vezi definitia »