BĂLĂNÉL, -EA, bălănei, -ele, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -el. Vezi definitia »

DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el. Vezi definitia »

supărățél, -éa, adj. (reg.) supărat un pic. Vezi definitia »

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel. Vezi definitia »

SĂNĂTOȘÉL, -ÍCĂ, sănătoșei, -ele, adj. Diminutiv al lui sănătos (1). – Sănătos + suf. -el. Vezi definitia »