MARTÍRIU s. n. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj. ◊ (fig.) suferință morală; calvar. (< lat. martyrium, gr. martyrion) Vezi definitia »

fișíu (-íe), s. n. – Basma, batic. Fr. fichu. Vezi definitia »

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Înv.) Soldat din garda sultanului care avea grijă de grădinile seraiului. – Tc. bostancı. Vezi definitia »

SOLFÉGIU, solfegii, s. n. Mică piesă muzicală fără cuvinte, compusă în vederea exercițiilor; exercițiu vocal executat fără cuvinte, menit să dezvolte auzul și deprinderea de a citi notele muzicale. – Din it. solfeggio. Vezi definitia »

CHIHLIMBARÍU, -ÍE, chihlimbarii, adj. De culoarea chihlimbarului; gălbui. [Var.: chihlibaríu, -íe, chilimbaríu, -íe adj.] – Chihlimbar + suf. -iu. Vezi definitia »