TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. Vezi definitia »

coinac, coinaci s. m. (inrl. înv.) copil; adolescent. Vezi definitia »

AUBIGNAC [obiñác], François HÉDELIN, abate d’ (1604-1676), critic dramatic francez. În lucrarea sa „Practica teatrului” (1657) a fixat regula celor trei unități. Vezi definitia »

ȘABÁC s. n. v. șabacă. Vezi definitia »

BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque. Vezi definitia »