HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera. Vezi definitia »

rufánă, rufáne, s.f. (reg.) haină zdrențuroasă. Vezi definitia »

TIROIDÍTĂ, tiroidite s. f. (Med.) Boală constând în inflamația tiroidei. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. thyroïdite. Vezi definitia »

GASTRÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei stomacului. (< fr. gastrite) Vezi definitia »

PARABIÓZĂ s.f. (Biol.) 1. Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat în limita condițiilor vitale. [Pron. -bi-o-. / < fr. parabiose, cf. gr. para – alături, bios – viață]. Vezi definitia »