MAGNEZIEMÍE s. f. prezența de magneziu în sânge. (< fr. magnésiémie) Vezi definitia »

PARTENOGAMÍE s. f. autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, fără participarea nucleului mascul. (< fr. parthénogamie) Vezi definitia »

TRANSFIXÍE s. f. procedeu de amputație constând în străpungerea osului cu cuțitul de amputație și tăierea dinăuntru în afară a țesuturilor moi. (< fr. transfixion) Vezi definitia »

RINOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază bolile nasului. [Gen. -iei. / < fr. rhinologie, cf. gr. rhis – nas, logos – studiu]. Vezi definitia »

AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation. Vezi definitia »