Definita cuvantului ceh
CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau populației ei, privitor la Cehia sau la populația ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ceh
ceh (céhi), s. m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși. – Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh). Vezi definitia »
EH interj. Exclamație care exprimă diverse sentimente: dispreț, resemnare, dezamăgire, necaz etc. – Onomatopee. Vezi definitia »
CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch) Vezi definitia »
mașteh (-hi), s. m. – Tată vitreg. – Var. maștih, (Bucov.) maștie. Sl. (bg.) maštecha (Cihac, II, 188; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Berneker, II, 27; Conev 58), cf. rus. mačecha, mag. mastoha. Înv., azi numai în Banat, Trans. și Mold de N. (ultima regiune lipsește din ALR, I, 154). – Der. meștehă (var. maștihă), s. f. (mamă vitregă). Vezi definitia »
țeh, țéhuri, s.n. (înv. și reg.) 1. breaslă, corporație. 2. moment culminant, decisiv; scop, țel; și: țef. Vezi definitia »