Definita cuvantului cela
CÉLA, CÉEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intră în formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cela
JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare) Vezi definitia »
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în propria sa substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. (Subiectul și complementul indică un grup social sau național) A face asemănător cu sine prin ștergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.); a absorbi. 3. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 4. A considera egal, asemănător cu altă persoană. 5. (Fon.) A transforma un sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimiler (lat. lit. assimilare). Vezi definitia »
DEZASIMILÁ vb. I. tr., refl. (Despre substanțele complexe din organism) A (se) transforma în substanțe mai simple și nespecifice pe care organismul le elimină. [Cf. fr. désassimiler]. Vezi definitia »
APELÁ, apeléz, vb. I. ~ II. Tranz. (Inform.) A cere, a încerca să obțină (date, informații). (din fr. appeler, lat. appellare) Vezi definitia »
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller. Vezi definitia »