Definita cuvantului celălalt
CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Ceilalți oaspeți. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) imediat următor altuia. Lumea cealaltă. (Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. Celorlalți, celorlalte. – Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu celălalt
BAZÁLT s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și pavaje. – Fr. basalte (lat. lit. basaltes). Vezi definitia »
ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, ăsteilalte și asteilalte; gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte]. – Ăst + alalt (= ălalalt). Vezi definitia »
tult (-ți), s. m. – Veche monedă turcească, valora 20 parale. Tc. tult, din arab. thulth „al treilea” (Șeineanu, II, 367). Vezi definitia »
TUMÚLT s. n. 1. zgomot mare, vuiet, larmă. ◊ învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (fig.) zbucium sufletesc. (< fr. tumulte, lat. tumultus) Vezi definitia »
NALT, -Ă adj. v. înalt. Vezi definitia »