SANGIÁC, (1, 2) sangiacuri, s. n., (3) s. m. (Înv.) 1. Steag turcesc, de culoare verde; (în special) steagul cu semiluna în vârf, trimis de Poartă noului domn din Principate. 2. Diviziune teritorială în vechiul imperiu otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. Guvernator al unui sangiac (2). [Var.: sângeac s. n.] – Tc. sancak. Vezi definitia »

POLOVEÁC s. n. v. polomeac. Vezi definitia »

TUMBÁC s. n. v. tombac. Vezi definitia »

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec. Vezi definitia »

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Ulcior cu gura strâmtă și cu dop. Vezi definitia »