PLANTÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeași specie) cultivate pe un teren special pregătit. ♦ Cultură de plante speciale. 2. Întreprindere agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de întreprinderi. 3. (Teatru) Planul după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. [Gen. -iei, var. plantațiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio]. Vezi definitia »

ISOMORFÍE s.f. v. izomorfie. Vezi definitia »

MITOCÓNDRIE s.f. Organit de formă alungită, constituind partea esențială a condriomului celulelor; condriozom. [< fr. mitochondrie, cf. gr. mitos – filament, chondrion – granulă]. Vezi definitia »

-COLÍE¹ elem. col³(e)-. () Vezi definitia »

MONOFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. [Gen. -iei. / cf. gr. monos – unic, phasis – vorbire]. Vezi definitia »