oácă s.f. (reg.) spirit necurat care sperie copiii. Vezi definitia »

CÁSTĂ s.f. Fiecare dintre clasele sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin privilegiile membrilor lor etc., în care era împărțită societatea din India și din alte țări orientale; (p. ext.) grup social închis care își apăra izolarea și privilegiile sale egoiste. ◊ Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasă pură]. Vezi definitia »

CRÓȘNĂ s. f. v. crosnă. Vezi definitia »

RANCHIÚNĂ s. f. ură ascunsă și dorință de răzbunare; pică. (< fr. rancune) Vezi definitia »

MÚRĂ², mure, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale. – Cf. alb. mullë. Vezi definitia »