TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan¹, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite. Vezi definitia »

SENARMONTÍT s. n. oxid natural de stibiu. (< fr. sénarmontite) Vezi definitia »

GUNOÍT¹ s. n. Faptul de a (se) gunoi²; gunoire. – V. gunoi². Vezi definitia »

SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. (Pop.) Făcut sfarog, scorojit. – V. sfarogi. Vezi definitia »

BANATÍT s.m. (Geol.) Rocă magmatică, alcătuită în special din granodiorit, granit etc., formată la sfârșitul cretacicului în Banat și Munții Apuseni, care se folosește ca piatră de construcții. [< fr. banatite, cf. Banat + -it]. Vezi definitia »