Definita cuvantului central
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijează de la un centru. II. S. f. 1. Instituție, unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de activitate. ♦ (Și în sintagma centrală industrială) = (ieșit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare și proiectare și care coordona întreaga lor activitate. 2. Instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc. 3. Stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Din fr. central, lat. centralis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu central
SENIORIÁL, -Ă, senioriali, -e, adj. Care aparține seniorului1, privitor la senior1. [Pr.: -ni-o-ri-al] – Din fr. seigneurial. Vezi definitia »
SEMICRISTÁL s. n. cristal de calitate inferioară; sticlă compusă din silice, oxid de plumb, barită, var și sodă. (< fr. semi-cristal) Vezi definitia »
MUTUÁL, -Ă adj. 1. Care se face în mod reciproc și simultan. ◊ Asistență mutuală = formă de colaborare politică și militară între state, în condiții stipulate de contracte, în scopul apărării comune împotriva unui eventual atac armat; inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus]. Vezi definitia »
CONCEPTUÁL, -Ă adj. Care ține de concept (1); abstract. [Pron. -tu-al. / cf. fr. conceptuel, engl. conceptual]. Vezi definitia »
generál (generálă), adj. – Care este comun tuturor ființelor sau obiectelor din aceeași categorie. Fr. général. – Der. general, s. m. (grad de ofițer superior), din fr., cu multe var. înv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar(iu), intrare în limbă din sec. XVIII prin intermediul rus. – Der. (din fr.) generalisim, s. m.; generalitate, s. f.; generaliza, vb. Vezi definitia »