HIDROCÉL s.n. (Med.) Hidropizie a scrotului. [< fr. hydrocèle, cf. gr. hydor – apă, kele – hernie]. Vezi definitia »

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. (Rar) Diminutiv al lui argat. – Argat + suf. -el. Vezi definitia »

cel mai urit cuvant romanesc Vezi definitia »

PURADÉL, puradei, s. m. (Fam.) Copil de țigan; p. gener. copil. – Din magh. purdé. Vezi definitia »

ștémpel, ștémpele, s.n. (reg.) 1. inscripție, emblemă, semn, parafă. 2. instrument de ștampilat; ștampilă sigiliu, pecete. 3. timbru, marcă. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5. (înv.; în forma: stempel) unealtă care servește la gravare sau perforare; poanson. 6. vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă; patriță. 7. (în exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul (jilipul) în porțiunile de teren accidental. 8. poarta stăvilarului. Vezi definitia »