RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a greși direcția, a nu mai ști unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleți. ♦ intranz. A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la țintă. 2. Intranz. A pribegi, a hoinări, a colinda. ♦ Refl. A se așeza într-un loc străin; a se aciua, a se pripăși. 3. Tranz. A nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus). Vezi definitia »

a-i tăbăci (cuiva) pielea expr. (er. – d. bărbați) a avea un contact sexual brutal. Vezi definitia »

ciuci¹ s.m. pl. (reg.) tăiței. Vezi definitia »

SÁNDVICI s.n. v. sandviș. Vezi definitia »

râmbocí, pers. 3 sg. râmbocéște, vb. IV (reg.) a i se năzări, a avea chef. Vezi definitia »