ȚĂCĂNÍT², -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. V. țăcăni. Vezi definitia »

LĂZUÍT, -Ă, lăzuiți, -te, adj. v. LĂZUI. – [DLRM] Vezi definitia »

înșolomonít, înșolomonítă, adj. (reg.) fermecat (de șolomonari = vrăjitori). Vezi definitia »

PRACRÍT s.n. Dialect indian derivat din sanscrită. [< fr. prakrit < cuv. hindus]. Vezi definitia »

ANKERIT s. n. Carbonat dublu de calciu și fier, de culoare alb-cenușie, în care fierul este înlocuit în procente variabile cu magneziul. Apare sub forma lenticulară, în șisturi cristaline, în serpentinite și ca mineral de gangă. Vezi definitia »