BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el. Vezi definitia »

ștáipighel s.n. (reg.) scară la șa. Vezi definitia »

FLOCOȘÉL, flocoșei, s. m. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă de culoare ruginie, gălbuie sau alburie, prevăzută cu numeroși ghimpi pe partea inferioară (Hydnum repandum). – Flocos + suf. -el. Vezi definitia »

COLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de șapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel]. Vezi definitia »

PERINEOCÉL s.n. (Med.) Hernie perineală. [Pron. -ne-o-. / < fr. perinéocèle, cf. gr. perineos – perineu, kele – hernie]. Vezi definitia »