Definita cuvantului cere
CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cere
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. Vezi definitia »
seciuíre, seciuíri, s.f. (înv. și reg.) retezare, prăvălire (a copacilor din pădure). Vezi definitia »
NEGÁRE s.f. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; negație. ◊ (Fil.) Negarea negației = lege dialectică principală care determină direcția de ansamblu a dezvoltării ca mișcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. [< nega]. Vezi definitia »
DISTANȚÁRE, distanțări, s. f. Faptul de a (se) distanța. – V. distanța. Vezi definitia »
TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage. Vezi definitia »