felíșcă s.f. (reg.) plantă cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice; filimică, călinică, gălbinele, roșioară, roșuliță, rușnică, rușnici, rugiuliță, ruguliță. Vezi definitia »

PARADÍGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situație ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ◊ ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma) Vezi definitia »

ALBESCÉNȚĂ s. f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. – Din fr. albescence. Vezi definitia »

KINORÁMĂ s. f. sistem de cinema panoramic, formă dezvoltată a sistemului cinerama, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. (< germ. Kinorama) Vezi definitia »

POLIARTERÍTĂ s.f. Arterită care afectează mai multe segmente ale sistemului arterial. [< fr. polyartérite]. Vezi definitia »