TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoană) care se ține strict de tipicul¹ bisericesc. – Tipic¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

ORACULÁR, -Ă adj. de oracol. (< fr. oraculaire) Vezi definitia »

multár, multáre, s.n. (înv.) numărul plural. Vezi definitia »

ZLOTÁR, zlotári, s. m. (Var.) Zlătar. (cf. zlătar) Vezi definitia »

prustár, prustáre, s.n. (reg.) sfredel scurt de formă hexagonală, folosit de mineri, pentru găurit stânca. Vezi definitia »