ELICOÍD s.n. 1. Curbă generată de învârtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață care conține tangentele la o elice. [Pron. -co-id, pl. -de. / cf. fr. hélicoïde, gr. helix – spirală, eidos – formă]. Vezi definitia »

HIALOÍD, -Ă, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; în sintagmele) Umoare hialoidă = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrană hialoidă = membrană subțire care învelește corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] – Din fr. hyaloïde. Vezi definitia »

DELTOÍD, -Ă adj., s. m. (mușchi) în formă de triunghi, în partea laterală a regiunii scapulare. (< fr. deltoïde) Vezi definitia »

PARTÍD s. n. grupare relativ organizată și stabilă, care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea puterii politice. (după fr. parti) Vezi definitia »

TRIOXÍD s. m. oxid cu trei atomi de oxigen în moleculă. (< fr. trioxyde) Vezi definitia »