TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite]. Vezi definitia »

URSÍT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (În credințele și basmele populare) 1. Adj. (Despre viața, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi. Vezi definitia »

moscovít (moscovíți), s. m. – Locuitor din Moscova. Din Moscova (‹ rus. Moskva), sec. XVIII. Orașul se chema înainte Mosc, de unde și muscal (var. înv. moscal), s. m. (moscovit; rus; rus castrat aparținînd sectei scopeților; vizitiu; Arg., douăzeci de lei), din pol. moskal, de unde și rus. moskalĭ; moschicesc. adj. (înv. moscovit); muscălesc, adj. (moscovit; rus; rău, ticălos); muscălește, adv. (pe rusește); muscălime, s. f. (mulțime de ruși). Din rom. provine tc. musikar (Bogrea, Dacor., IV, 835). Vezi definitia »

MULTIPARTÍT, -Ă adj. multipartinic. (< fr. multipartite) Vezi definitia »

NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Ne- + împădurit. Vezi definitia »