BÁIE¹, băi, s. f. I. 1. Cufundare a corpului în apă, în scop igienic sau curativ; îmbăiere. V. scăldare. 2. Cada sau putina în care cineva se îmbăiază. ♦ Apa în care cineva se îmbăiază. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare de sânge; măcel. ♦ Stabiliment public cu instalații speciale servind pentru îmbăiere; încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. Expunerea corpului (gol) la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc., în scop igienic sau curativ. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție etc. în vederea unor operații industriale sau chimice; lichidul, soluția etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Nume dat localităților în care se găsesc izvoare de apă termală sau minerală cu proprietăți curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja). Vezi definitia »

protoprezbiteríe, protoprezbiteríi, s.f. (înv.) rang sau funcție de protopop; timpul când cineva funcționează ca protopop; protopopie, protoierie. Vezi definitia »

TRANSPIRÁȚIE, transpirații, s. f. Faptul de a transpira; transpirare. ♦ (Concr.) Secreție eliminată prin porii pielii; sudoare, nădușeală. ♦ (Concr.) Vapori de apă eliminați de către plante. – Din fr. transpiration. Vezi definitia »

SURDOPEDAGOGÍE s. f. ramură a surdologiei care se ocupă cu educarea și instruirea celor cu deficiențe de auz. (< surdo- + pedagogie) Vezi definitia »

MISANDRÍE, misandrii, s. f. (Med.) Repulsie patologică față de bărbați. – Din fr. misandrie. Vezi definitia »