spărgăluí, spărgăluiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a (se) sparge. 2. (fig.; reg.) a spulbera. 3. (refl.; înv.; despre așezări omenești sau unități administrative) a se dezorganiza. 4. (înv.; despre oștiri) a înfrânge; a nimici. 5. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se încheia, a se termina. 6. (reg.; în expr.) a spărgălui pământul = a scormoni. Vezi definitia »

punguí, punguiésc și púngui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia. Vezi definitia »

nățăluí, nățăluiésc, vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

AUTOINSTRUÍ vb. IV. refl. A se instrui singur. [< auto¹- + instrui]. Vezi definitia »

BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni. Vezi definitia »