FANTÓMĂ, fantome, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ Fig. Ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme. Vezi definitia »

BIOGNÓZĂ s.f. Studiul cunoașterii proceselor care au loc în materia vie. [Cf. gr. bios – viață, gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. -ătură. Vezi definitia »

VISCEROPTÓZĂ, visceroptoze, s. f. (Med.) Deplasare, cădere a viscerelor abdominale. – Din fr. viscéroptôse. Vezi definitia »

GÚZLĂ s.f. Instrument muzical cu o singură coardă, folosit de popoarele dalmate. [< fr., it. guzla < cuv. croat]. Vezi definitia »