Definita cuvantului cetate
CETÁTE, cetăți, s. f. 1. Loc întărit printr-un sistem de fortificații; fortăreață. ♦ Oraș sau cartier al unui oraș care reprezintă o unitate cu caracteristici speciale. Cetate universitară. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oraș în care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oraș (întărit). 2. (Înv.; în sintagma) Cetate de scaun = reședința permanentă a domnului în țările românești; capitală. – Lat. civitas, -atis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cetate
UTILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este util(izabil). ◊ folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. (< fr. utilité, lat. utilitas) Vezi definitia »
ATOATE- v. atot-. Vezi definitia »
EXIGUITÁTE s. f. exigență. ◊ micime, îngustime. (< fr. exiguïté, lat. exiguitas) Vezi definitia »
ARHAITÁTE s. f. (Rar) Stare arhaică. [Pr.: -ha-i-] – Arha[ic] + suf. -itate. Vezi definitia »
ipuiéte, ipuiéți, s.m. (reg., înv.; mai ales la pl., cu privire la porumb) frați, copili. Vezi definitia »