SIMETRÍE s.f. 1. Așezare, dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ♦ Armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. Proprietatea unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ♦ Proprietatea a două figuri de a se suprapune exact. [Gen. -iei. / cf. fr. symétrie, it. simmetria < lat., gr. symmetria < gr. syn – cu, metron – măsură]. Vezi definitia »

GRAMINOLOGIE s. f. Agrostologie. -Din fr. Graminologie Vezi definitia »

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie. Vezi definitia »

RADIOECOLOGÍE s. f. Studiul efectelor radiațiilor naturale asupra organismelor vii. [Pr.: -di-o-] – Din engl. radioecology. Vezi definitia »

OXIDIMETRÍE s.f. Metodă de analiză chimică cantitativă a substanțelor bazată pe fenomenul de oxidare. [Gen. -iei. / < fr. oxydimétrie]. Vezi definitia »