CLOCITOÁRE, (1) clocitoare, adj., (2) clocitori, s. f. 1. Adj. (Despre păsări) Care clocește, bună de clocit. 2. S. f. Aparat, instalație pentru clocitul artificial al ouălor sau al icrelor. – Cloci + suf. -toare. Vezi definitia »

TUNSOÁRE, tunsori, s. f. Tuns¹; fel de a (se) tunde; tunsură. – Tuns² + suf. -oare. Vezi definitia »

ÎNȘELÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie. – V. înșela. Vezi definitia »

ASEPTIZÁRE s.f. Acțiunea de a aseptiza. [< aseptiza]. Vezi definitia »

MIJÍRE, mijiri, s. f. Acțiunea de a miji și rezultatul ei; apariție, ivire, mijeală; licărire. – V. miji. Vezi definitia »