FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand) Vezi definitia »

ȘTAND s. n. v. stand. Vezi definitia »

CĂRAND, com. în jud. Arad; 1.501 loc. (1991). Vezi definitia »

BEVELAND, ins. olandeze în M. Nordului, la gura de vărsare a Scheldei. Supr.: 90,6 km² (North B.) și 373 km² (South B.); c. 125 mii loc. Orașe pr.: Middelburg, Vlissingen. Relief jos de dune. Creșterea animalelor. Vezi definitia »

ROND¹ s.n. 1. Porțiune de pământ (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piață circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. [< fr. rond]. Vezi definitia »