Definita cuvantului chelălăială
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu chelălăială
PRESCLERÓZĂ s.f. (Med.) Stare morbidă care precedă sclerozarea unui țesut. [< fr. présclérose]. Vezi definitia »
ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. – Din fr. électrocéramique. Vezi definitia »
SCOVÁRDĂ, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o pesoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovérgă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”. Vezi definitia »
a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine Vezi definitia »
răcóină1 s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele. Vezi definitia »