Definita cuvantului cheltuială
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cheltuială
NU-MI PASĂ! ete fleoșc! / pula! / scârț!, etete!, mă doare-n cot! / cur! / pix! / șpiț!, mi se rupe! Vezi definitia »
PARODONTÓZĂ s. f. proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și descoperirea pronunțată a dinților; pioree alveolară; paradentoză. (< fr. parodontose) Vezi definitia »
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. Vezi definitia »
ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie scurtă (și ușor de executat). – It. arietta. Vezi definitia »
ávă (-ve), s. f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (înv., vînător), din tc. avci. Vezi definitia »