COGNÍȚIE s. f. facultatea de a cunoaște. (< fr. cognition, lat. cognitio) Vezi definitia »

ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică (împreună cu averea, domeniile ei) condusă de un abate. – It. abbazia. Vezi definitia »

lăscáie (lăscắi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea). Vezi definitia »

Ulceratie. Vezi definitia »

ORDALÍE s.f. Probă judiciară în evul mediu, constând în supunerea la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.). [Gen. -iei. / < fr. ordalie, cf. frank. ordal – judecată]. Vezi definitia »