pârcitúră, pârcitúri, s.f. (reg.) 1. pârcire. 2. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii. 3. ființă, plantă rămasă nedezvoltată, pipernicită. Vezi definitia »

HODÍNĂ, (3) hodine, s. f. (Reg.) V. odihnă. Vezi definitia »

CÁLĂ¹, cale, s. f. 1. Încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. – Din fr. cale. Vezi definitia »

STRINGÉNȚĂ s.f. Însușirea de a se impune cu necesitate, de a fi stringent. [Cf. it. stringenza]. Vezi definitia »

ZVÂRNÁICĂ, zvârnáice, s. f. (Trans.) Zbârnâitoare (v. zbârnâitor (3)). (din zbâr) Vezi definitia »