POSÁDĂ, posade, s. f. 1. (Pop.) Curătură (în pădure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători. 2. (Pop.) Trecătoare (îngustă) în munți. ♦ Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți. 3. (Înv.) Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). ♦ Denumire generală a unor dări de vamă. 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziția pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, o făină mai mare sau mai fină. ♦ P. gener. (Reg.) Moară. – Din scr. posada. Vezi definitia »

ISOHÍPSĂ s.f. v. izohipsă. Vezi definitia »

HEMOGRÁMĂ s. f. examen de laborator prin care se stabilește compoziția sângelui. (< fr. hémogramme) Vezi definitia »

postitúră, s.f. (înv.) postire. Vezi definitia »

CISTICÍTĂ, cisticite, s. f. (Med.) Inflamație a canalului cistic. – Din fr. cysticite. Vezi definitia »