piocí, piocésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioncăni. Vezi definitia »

teglíci, teglíce, s.n. (reg.) 1. cuiul care trece prin jugul carului. 2. unealtă de cizmărie și de cojocărie pentru întinderea pielii. Vezi definitia »

nimicuicí, nimicuicésc, vb. IV (înv.) 1. a nimici, a spulbera; a face să-și piardă valabilitatea, a face să-și înceteze aplicarea. 2. a (se) desconsidera, a (se) înjosi, a (se) umili. Vezi definitia »

vráci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj. – Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv. Vezi definitia »

igúci s.m. (reg., înv.) berbec cu clopot, care conduce toată turma. Vezi definitia »