Definita cuvantului cherestea
CHERESTEÁ, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cherestea
sorbestreá (-éle), s. f. – Plantă erbacee din familia rozeceelor (Sanguisorba officinalis). It. sorbastrella (Candrea). Vezi definitia »
SIMCEÁ, simcéle, s. f. Nuia, vargă, vergea, bețișor. (din smâc1, prob. cu înțelesul de bază de (ramură) smulsă, cf. fișcă) Vezi definitia »
RECĂDEÁ vb. I. intr. A cădea din nou. ♦ (Fig.) A reveni, a se întoarce din nou la ceva. [< re- + cădea]. Vezi definitia »
PROPTÉA, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). Vezi definitia »
costum de cherestea / de placaj expr. coșciug. Vezi definitia »