TASTIÉRĂ s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Placă specială din lemn tare, fixată, la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatură]. Vezi definitia »

HÍFĂ s.f. Filament din care este alcătuit miceliul ciupercilor. [Pl. -fe. / < fr. hyphe, cf. lat. hypha, gr. hyphe – țesut]. Vezi definitia »

AUTOSPECIÁLĂ s. f. autovehicul cu destinație specială, având caroseria adaptată pentru un anumit scop. (< it. autospeciale) Vezi definitia »

TECTÓNICĂ s.f. 1. Ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită miscărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. Structură geologică. [Gen. -cii. / < fr. tectonique, cf. gr. tekton – tâmplar]. Vezi definitia »

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »