ștroáifă, ștroáife, s.f. (reg.) stănog (în grajd). Vezi definitia »

STĂRICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui stare (3); avere modestă. Vezi definitia »

ROZÉTĂ s.f. 1. Rezedă. 2. Element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc. ♦ Placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față a cizmei. 3. (Arhit.) Deschidere circulară cu vitralii, caracteristică pentru catedrale gotice, așezată pe fațadă; rozasă, roză (4). 4. (Tehn.) Element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal. [< fr. rosette]. Vezi definitia »

SUPÁPĂ s. f. organ de întrerupere sau de restabilire a circuitului unui fluid care trece printr-un orificiu. ◊ (fig.) mijloc de a scăpa de ceva supărător. (< fr. soupape) Vezi definitia »

CASTANIÉTĂ, castaniete, s. f. Instrument muzical de percuție (răspândit în Spania și în America Latină), format din două plăcuțe de lemn sau de fildeș, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta și folosit la acompanierea dansului și a muzicii; geamparale (2). – Din fr. castagnettes. Vezi definitia »